Purgatoriu - Ecouri dintr-un fals trecut

Sunt o carte scrisă în contraste – negru și alb, umbra și strălucire, asfințit și răsărit, moarte și înviere. Unii bibliomani, pasionați de ocultism, susțin că aș fi un jurnal straniu, cu însemnările îngerilor căzuți sau a sufletelor blocate la granița celor două lumi. Acestea ar fi fost doar șoapte rostite în obscur și trauma pe care nimeni nu le-ar fi auzit atunci. Au rămas închise-n purgatoriu, dar au răsunat printre râurile vii de timp care au curs continuu peste cele moarte. Ele sunt acum cântece ale duhurilor care se află printre voi, sau chiar în voi și se perindă între trecut, prezent și viitor. Ei sunt aici, dar nu mai pot fi văzuți. Pot doar vorbi prin adierea vântului, prin stropii de ploaie sau prin umbrele ce apar la răsăritul lunii. Pot vorbi doar cu cei care știu să asculte